Sursă: Tion.ro

În lunile de vară, în special iulie și august, familiile din Banat și din alte regiuni ajungeau la Buziaș cu trenul pentru a se bucura de tratamente balneare și relaxare. Stațiunea era renumită pentru proprietățile terapeutice ale apelor minerale, dar și pentru atmosfera cosmopolită și viața socială vibrantă, relatează reprezentanții Muzeului Național al Banatului.

O zi obișnuită începea cu un pahar de apă minerală direct de la izvor, urmat de băi terapeutice, plimbări în parc și momente de răcoare sub colonada emblematică. După-amiezile erau dedicate plimbărilor pe Lacul Sfântul Anton, iar serile se animau cu concerte ale fanfarei, care aduna turiști și localnici în parc. Aici se legau prietenii, se povesteau povești de dragoste și se stabileau întâlniri pentru zilele următoare.

Istoria stațiunii Buziaș și faima apelor minerale

Clădirea centrală a stațiunii, Grand Hotel, construit între 1848 și 1853, era punctul de plecare pentru turiști și administrație. Pe fațadă erau inscripționate denumirile „Nagy Szálloda” și „Grand Hôtel”. De aici porneau aleile către izvoare, băi, colonadă și parc. Reputația apelor minerale a fost consolidată încă din 1805, când a fost realizată prima analiză chimică, iar în 1884, specialiștii comparau calitatea lor cu cele din stațiuni celebre precum Spa și Bad Pyrmont.

• Îmbutelierea apei minerale a început în 1840
• Apa izvoarelor Mihai și Iosif era exportată în Germania
• În 1905, peste 92.000 de proceduri balneare au fost efectuate în sezonul de vară
• Sezonul balnear se desfășura între 15 mai și 1 octombrie
• Fanfara susținea concerte zilnic în parc

Farmecul cultural și simbolurile orașului Buziaș

În anii 1930, stațiunea a fost și un centru cultural, unde compozitorul Filaret Barbu a organizat un curs de vară de muzică, la care a participat și corul lui Ion Vidu. Veverițele, care alergau printre turiști încă din epoca de început, au devenit simbolul orașului și astăzi găzduiesc propriul festival. Fotografiile de epocă surprind o stațiune cosmopolită, unde se vorbeau româna, maghiara, germana și franceza, iar vacanțele aveau gust de apă minerală, sunet de fanfară și răcoare sub colonadă.

Cu mult înainte de promovarea turismului prin rețele sociale, Buziaș era deja o destinație apreciată în Europa Centrală, atrăgând turiști din Viena, Budapesta și alte capitale ale Imperiului. Astăzi, stațiunea rămâne un simbol al balneologiei românești și europene, păstrând farmecul și tradițiile din secolul al XIX-lea.

Reprezentanții Muzeului Național al Banatului subliniază că, în epocă, vacanțele la Buziaș însemnau mai mult decât tratament: era o experiență culturală, socială și estetică, unde relaxarea și sănătatea se împleteau cu eleganța și diversitatea lingvistică a turiștilor.