Există oameni printre noi care nu există.
Nu pe hârtie. Nu în nicio evidență a statului. Nu în niciun dosar de asistență socială, nu în nicio bază de date, nu în niciun registru al primăriei. Oameni care trăiesc, respiră, suferă — fără ca cineva să știe oficial că sunt acolo.
România are peste 15.000 de persoane adulte fără adăpost. Dintre acestea, peste 60% nu au acte de identitate. Și fără acte de identitate nu poți face nimic. Nu poți cere ajutor social. Nu poți merge la medic pe asigurare. Nu poți exista, în ochii statului, ca om care are nevoie de ceva.
De ce rămân oamenii fără nicio protecție socială
Mulți dintre ei nu au ajuns în această situație dintr-odată. A fost un lanț lung de pierderi — un loc de muncă, o familie, o locuință, un act de identitate — fiecare verigă ruptă trăgând-o pe următoarea.
Sistemul de protecție socială din România — oricât de bine intenționat pe hârtie — funcționează pe bază de documente. Ca să primești venitul minim de incluziune, ai nevoie de acte de identitate, de adeverințe, de dovezi de venit, de adresă stabilă, de cereri depuse la primărie, de dosare complete. Un formular de 10-15 pagini. Mai multe instituții. Mai multe drumuri.
Pentru omul care doarme pe stradă, care nu mai are buletin de ani de zile, care nu mai are putere să se ridice și să bată la uși — toate acestea sunt imposibile. Nu din rea voință. Din epuizare. Din ruptură totală cu o lume care cere hârtii pentru a-ți recunoaște existența.
Rezultatul: oameni pentru care sistemul nu are o căsuță potrivită. Oameni pe care spitalele îi externează fără destinație. Oameni pe care asistenții sociali îi găsesc în case abandonate și nu știu unde să îi trimită. Oameni care, pe hârtie, nu există — și tocmai de aceea nu primesc nimic.
Casele Noastre — locul unde „nu există" capătă un nume și o adresă
Asociația H.A.P.P.Y., fondată de Ionela Ivan — o jurnalistă botoșăneancă care a renunțat la carieră pentru a ajuta oamenii pe care îi vedea suferind — a creat Casele Noastre tocmai pentru aceștia. Pentru cei pe care sistemul nu îi poate încadra nicăieri.
Nu sunt azil. Nu sunt cămin de bătrâni. Nu sunt instituție publică și nu funcționează cu niciun leu de la statul român. Nu au cerut și nu au primit niciodată finanțare guvernamentală.
Sunt case. Pur și simplu. Case în care oamenii trăiesc împreună, se autogospodăresc, își fac mâncare, se ajută unii pe alții și — poate pentru prima oară după mult timp — aud din nou că nu sunt singuri.
De la înființare și până astăzi, peste 800 de oameni au trecut prin Casele Noastre. Astăzi, peste 150 dintre ei locuiesc acolo. Marea majoritate nu sunt încadrați în nicio măsură de protecție socială. Unii au pensii atât de mici că abia le ajung pentru medicamente. Alții nu au absolut niciun venit. Mulți nu au acte de identitate.
Asociația îi ajută să și le refacă. Să meargă la medic. Să poată primi un ajutor social. Să redevină vizibili în ochii unui stat care îi uitase.
Cine ajunge la Casele Noastre și cum
Nimeni nu este adus aleatoriu. Toți sunt trimiși sau îndrumați de spitale, asistenți sociali sau autorități locale — după ce au fost găsiți în situații pe care nimeni altcineva nu știa cum să le rezolve.
Unii au fost găsiți pe străzi, în frig. Alții în clădiri abandonate sau adăposturi improvizate. Alții au fost externați din spitale fără nicio destinație clară — cu un bilet în mână și nimeni afară care să îi aștepte. Există bătrâni cu copii în viață care nu mai răspund la telefon. Există oameni fără niciun act, care pe hârtie nu există.
„Instituțiile ne trimit frecvent cazuri pe care nu le pot rezolva, iar noi le primim cu brațele deschise, oferindu-le gratuit o casă și demnitate", spune Ionela Ivan.
Ce înseamnă o zi în Casele Noastre
Nu înseamnă să stai și să aștepți. Oamenii de acolo se autogospodăresc — își fac mâncare, își îngrijesc spațiul, trăiesc împreună cât mai normal cu putință. Nu sunt pacienți. Nu sunt cazuri sociale într-un dosar. Sunt oameni care au primit înapoi ceva ce pierduseră: un rost, o rutină, un loc în care contează.
O masă caldă nu înseamnă doar hrană. Înseamnă liniște. Înseamnă siguranță. Înseamnă că cineva încă le poartă de grijă.
„Normalitatea nu este un lux, este un drept", spune Ionela Ivan. „Construim demnitate și oferim un drum înapoi spre societate celor pe care sistemul i-a uitat."
Un proiect care crește: ACASĂ — 10 case împotriva morții prin abandon
Asociația H.A.P.P.Y. nu se oprește. Proiectul „ACASĂ" își propune construirea a 10 case noi — 10 locuri în plus pentru oamenii pe care sistemul nu îi poate proteja, 10 răspunsuri concrete la o problemă pe care România o ignoră sistematic.
Fiecare casă în plus înseamnă oameni care nu mai mor singuri pe trotuare sau în spitale în care nu mai au ce căuta.
Dacă doriți să faceți parte din această lucrare de bine:
🍲 Hrana care aduce liniște
✔️ Prânz: https://asociatia-happy.ro/rezerva-pranz
✔️ Cină: https://asociatia-happy.ro/rezerva-cina
✔️ Mic dejun: https://asociatia-happy.ro/rezerva-mic-dejun
🔥 Lucruri simple, dar esențiale
✔️ Lemne de foc: https://asociatia-happy.ro/cumpara-lemne
✔️ Energie electrică: https://asociatia-happy.ro/energie-electrica
🏠 Un loc care prinde contur, pas cu pas
👉 https://asociatia-happy.ro/
🙏 Fiecare suflet contează.
