În acest articol se dorește explorarea procesului de confruntare cu evoluția noastră ca oameni, cu schimbarea la care orice persoană trebuie să ajungă. Pornind de la a ne recunoaște fricile până la capacitatea de a ne motiva pentru a ne îndeplini obiectivele.

Când ești participant direct la viață, pe cine mai poți învinui?

Nu prea mai ai pe cine. Lucrul acesta ne sperie. Ne sperie autonomia, independența. Ne dorim să ne simțim liberi, dar ne menținem captivi.

De ce? De frică. Drumul spre „libertatea de a fi“ este anevoios, presărat cu acțiune, obstacole, eșec, blocaje, încheieri, reconfigurare traseu….

Mai bine stăm și proiectăm în viitor, visăm și amânăm acțiunea. O condiționăm: fac asta doar dacă mi se garantează că va fi bine, eventual din prima. Nu vrem sa ne simțim incapabili. A fi capabil este o nevoie fundamentală a omului.

Ce este de făcut cand te simți incapabil?

Ai nevoie de răbdare, de încurajare. Lucruri pe care ți...