E deja decembrie și foarte curând vor începe discuțiile privind bugetul național pentru 2024. În anticiparea dezamăgirii obișnuite legate de alocarea mică pentru Educație, propunem o discuție despre cum își stabilește România prioritățile bugetare, încercând să înțelegem mai bine cum ar putea statul să investească mai mult în Educație. 

În 2008, toate partidele politice, sindicatele, ONG-urile și oricine avea vreo legătură cu educația au agreat și aplaudat un acord numit pompos Pactul pentru Educație. Printre angajamentele luate atunci de clasa politică și civică din România a fost faptul că vom avea minimum 6% din PIB alocați bugetului Educației, în fiecare an. Promisiunea a fost trecută inclusiv în vechea Lege a educației naționale nr. 1/2011, mai exact la articolul 8.