În romanul Cuib de nobili , al lui Turgheniev, descopăr în variantă bătînd spre ridicol năravul rusesc al trăncănirii.
Am scris despre asta un eseu, nu întîmplător intitulat, Trăncăneala la Cehov , în care sesizam pagini întregi din opera rusului aşternute cu discuţii contradictorii despre tot ce se poate şi tot ce nu se poate discuta pe lumea asta: De la locul Rusiei în lume, cum altfel decît de prim rang, la vioiciunea peştilor din iazuri.
Spre surprinderea mea, de cititor prudent al lui Turgheniev, următoarea secvenţă, descriind polemica de o noapte dintre Lavreţki şi Mihalevici, aminteşte în planul trăncănelii de isteriile dostoievskiene: „Rostind cele două versuri de la sfîrşit, Mihalevici aproape izbucni in plîns.
Un tremur uşor – semnul unui simţămînt puternic - îi flutură pe buzele groase, faţa urîtă i se lumină.
[ad_2] Citește mai mult - Sursa Google News.
Citește articolul complet pe Timiș Expres
Deschide articolul →